Aleatoriu

Ma uit la cer si vad legaturi haotice intre stele aparent importante, dar stiu ca in realitate sunt lipsite de viata.Au fost odata pline de vitalitate, dar s-au stins si a ramas doar urma luminii, doar urma vietii. O simpla urma.Si ma simt ca o mica farfurie albastra din care toti mananca infometati.Ma simt ca un univers devorat.Un univers ce regreseaza intr-o galaxie. O galaxie ce regreseaza intr-o planeta. O planeta ce regreseaza intr-un munte. Un munte ce regreseaza intr-un deal ce regreseaza intr-o campie ce regreseaza intr-un nucleu. Un nucleu ce se reduce la o campie si la randul ei la un deal, iar acesta spre un munte ce aspira catre o planeta ce completeaza galaxia galaxiilor.

Fragment

( ... ) Si vedea lumea invartindu-se in jurul ei. Simtea flacara pe care reusise s-o aprinda . Era plina de-o caldura inimaginabila... Dar intr-un final se stinge ... si-si da seama ca nu e destul de puternica, nu poate mentine invelisul glacial al lumii si nu o poate proteja de duritatea ei. Se simtea inutila, fara scop, incerca sa gaseasca o scapare dar nu reusea. Privea cerul de un albastru profund, si isi spunea : nu pot sa disting intre iubire si ura, intre nesiguranta si certitudine, intre diferit si la fel. Pentru mine toate sunt o amestecatura de posibilitati, rele sau bune, sau poate invers, au aceeasi semnificatie pentru mine ... . e timpul sa ma intorc in micul meu intuneric, in micul meu univers, un univers scris cu litera mica, in care sunt atatea posibilitati, atatea probleme, atatea oportunitati si bucurii, in care sunt atatea esecuri si relatii pierdute.
Te astept sa vii ... .

Gand intern

Rupe-ma, sfasie-ma, distruge-ma... incearca sa ma imparti in bucati. Incearca sa ma imparti in mici bucatele nesemnificative, fara sens, fara inteles. Printre melodii vechi si noi, printre melodii care nu cred ca mi se potrivesc inca ... imi mai trebuie zeci de ani sa mi le insusesc... . Nu apartin acestei ere. Sunt un simplu strain in moda voastra ... un simplu cobai .. care accepta sa fie testat. Sunt studiat zi de zi. Progresul imi este urmarit zilnic ... la marginea imbunatatirii ... regresez si ma intorc la vechiul eu, la vechiul prieten care ma asteapta de fiecare data, la vechiul prieten care imi spune ca totul e okay, ca totul va fi bine, ca am sa le arat eu lor ... . Dar imi stiu visul prea bine, totul e posibil ... . Ma trezesc, revin la realitate, si imi dau seama ca nu am acel prieten langa mine,
situatia mea nu va fi mai buna, si nu am sa le arat eu lor niciodata ... . Mi-e somn. Adorm si ma trezesc in zece ani. Vad colegi imbatraniti, dar nu-i vad pe toti ... . Vad chipuri cunoscute, dar nu aceasi oameni, nu aceasi fetze. Nu sunt schimbati de varsta ci de atitudine, de comportament, de modul in care au "operat" in acesti ani ... . Nimic nou ... . Toti cu aceleasi vise dar fara vreo realizare. Ma uit in jur si Ii multumesc. Ii multumesc pt. intelegere, pt. mila, pt. ca m-a crezut intr-un final, si mi-a dat ce imi doream. Ce imi doream ? O secunda de de faima, o secunda de recunoastere. Asta am vrut ... si Ii multumesc !

Lama mea mai tampitzica

Privitzi Lama ! :))

adopt your own virtual pet!

E amuzant ca nu face mai nimic decat sa se plimbe dupa maus :)) ... dar e mortala nu-iasa ?