Gand intern

Rupe-ma, sfasie-ma, distruge-ma... incearca sa ma imparti in bucati. Incearca sa ma imparti in mici bucatele nesemnificative, fara sens, fara inteles. Printre melodii vechi si noi, printre melodii care nu cred ca mi se potrivesc inca ... imi mai trebuie zeci de ani sa mi le insusesc... . Nu apartin acestei ere. Sunt un simplu strain in moda voastra ... un simplu cobai .. care accepta sa fie testat. Sunt studiat zi de zi. Progresul imi este urmarit zilnic ... la marginea imbunatatirii ... regresez si ma intorc la vechiul eu, la vechiul prieten care ma asteapta de fiecare data, la vechiul prieten care imi spune ca totul e okay, ca totul va fi bine, ca am sa le arat eu lor ... . Dar imi stiu visul prea bine, totul e posibil ... . Ma trezesc, revin la realitate, si imi dau seama ca nu am acel prieten langa mine,
situatia mea nu va fi mai buna, si nu am sa le arat eu lor niciodata ... . Mi-e somn. Adorm si ma trezesc in zece ani. Vad colegi imbatraniti, dar nu-i vad pe toti ... . Vad chipuri cunoscute, dar nu aceasi oameni, nu aceasi fetze. Nu sunt schimbati de varsta ci de atitudine, de comportament, de modul in care au "operat" in acesti ani ... . Nimic nou ... . Toti cu aceleasi vise dar fara vreo realizare. Ma uit in jur si Ii multumesc. Ii multumesc pt. intelegere, pt. mila, pt. ca m-a crezut intr-un final, si mi-a dat ce imi doream. Ce imi doream ? O secunda de de faima, o secunda de recunoastere. Asta am vrut ... si Ii multumesc !