Eu sau ei ?

E ca o cursa interminabila. Fug in zadar.De ce trebuie sa-i vad zi de zi ? De ce? De ce trebuie sa le suport ignorantza atunci cand stiu ca sunt doar niste oameni sperianti inchisi in niste corpuri frumoase? De ce nu-si varsa teama? De ce nu vorbesc? De ce se ascund in spatele aparentelor si vorbesc doar de dragul de a vorbi sau de a se feri.De a se feri de ceva necunoscut mie... sau poate de ceva prea cunoscut, atat de banal... atat de normal incat nu mai pot distinge... .Mi-e frica. Mi-e frica sa nu ajung si eu ca ei... niste sugatori de viatza. Niste oameni care pur si simplu isi neaga propria fiintza si isi insusesc una noua... una care sa-i acopere, sa-i camufleze, sa-i ascunda de acel ceva ce traieste speriat in adancul lor... acel om terifiat de realitate.Nu pot sa-i spun suflet.Pentru ca sufletul intruchipeaza temerile si bucuriile la un loc, intelepciunea si prostia, bucuria si tristetzea.Au ceva in ei... .Au ceva ... ceva ce nu pot atinge inca... .