Un cenusiu in milisecunde

Un cenusiu in milisecunde se prelinge in mine si orele se schimba in minute care se schimba in secunde, si la randul lor se schimba in milisecunde atat de rapide incat nu pot sa le fac fata. Timpul se scurge cu o agilitate insuportabila si trec prin copilarie, adolescenta, maturitate si batranete cu o viteza fulgeratoare. Nu am timp sa gandesc , nu am timp sa traiesc, sa traiesc asa cum mi-as dori. Pot doar sa sper ... . Pot doar sa sper ca intunericul nu imi va invalui fiinta fragila si lipsita de insemnatate, si ca lumina imi va cuprinde trupul oferindu-i o unda de caldura neinsemnata dar indeajuns de puternica pentru a-mi completa nucleul ciobit cu patrimea cautatea de atat timp, de atatea milisecunde ... . Totul se schimba si intunericul cu lumina se unesc formand un cenusiu in milisecunde, un alb intuneric in milimetrul minutului, un soare negru in nanometrul orei. Si nu am ajuns la disperare, dar nici nu am reusit sa-mi completez nucleul. Sunt in deriva ... . Astept un alt fel de salvare. Astept o nanounda sa ma cuprinda ... .